The Doghouse

Te apropii de o fereastră și prin ea vezi o masă aranjată pentru cină. Ești invitat să intri și să iei loc alături de alte patru persoane. În farfurie ai niște ochelari de realitate virtuală. Te afli în preambulul The Doghouse, primul film-instalație interactivă la persoana întâi. În film, cinci personaje iau cina în jurul unei mese – unul dintre ele vei fi tu, dar altul. Te poți uita de jur împrejur prin cameră sau în jos, ca să constați cu uimire că ai mâinile și hainele unui copil sau ale unei femeie în vârstă. Locuiești în alt corp și de acolo participi la acțiune.

The Doghouse este primul experiment de acest gen în cinema, iar cuvântul cheie care-l descrie, ca pentru multe alte aplicații recente ale Oculus Rift, este empatia. „Alege un personaj foarte diferit de tine”, este sugestia pe care o dau realizatorii Johan Knattrup Jensen și Mads Damsbo la începutul filmului. Creierul e foarte maleabil, în momentul în care i se prezintă un scenariu al realității, încearcă să se adapteze la el și să-i dea sens. Astfel încât, punctul de vedere al personajului pe care-l locuiești devine pe nesimțite al tău.

La sfârșitul filmului, după ce își scot ochelarii, cei cinci spectatori care la început erau niște străini, acum au împărtășit o experiență – practic au luat cina împreună – și vor să vorbească despre asta. Fiind martorii aceluiași eveniment în realitatea virtuală, simt că au lucruri în comun și în lumea reală. Această mutare a aplicațiilor de realitate virtuală, dinspre lumea spectaculoasă a jocurilor și a salturilor cu parașuta, spre realități intime și povești ce creează empatie este cea mai spectaculoasă în scurta istorie a tehnologiei Oculus Rift, care se lansează pe piață abia anul viitor.

img_54b7d9c0a2e34

Comments are closed.