Jaak Kaevats

USE AT YOUR OWN RISK este o expoziție de artă interactivă compusă din lucrări participante în 2013 la festivalul Ars Electronica care va fi prezentată pentru prima oară în România în luna martie. Toate proiectele au fost dezvoltate ca parte din programul de masterat Interface Cultures Lab din cadrul Universității de Arte și Design din Linz. Expoziția conține 14 proiecte diferite ale unor artiști care sunt din sau lucrează în Austria. Acestea sunt realizate în medii diferite, de la artă multimedia și audio-video până la food art performance.

Designerul interactiv Jaak Kaevats combină design-ul cu programarea pentru a da viață unor idei interesante. Street-Scape, lucrarea lui de master, abordează modul în care senzorii electronici și algoritmii transpun cinci minute din viața urbană în vizualizări contextuale rude cu fotografia. L-am contactat pe Jaak pentru a afla mai multe despre cum se îmbină arta și tehnologia și cum putem folosi marile baze de date pentru a ne redefini cultura.

jaak2

Spune-ne câteva vorbe despre tine și ce te-a inspirat să te apuci de design interactiv.

Sunt în primul rând autodidact, educația academică a venit ulterior. Am început să fiu interesat de design și tehnologie când aveam 12 ani și mă întrebam cum funcționează website-urile. La vremea respectivă nu existau prea multe informații despre asta, așa că mi-au luat câțiva ani buni să învăț primii pași, pe-ncercatelea. În liceu am pus bazele unei companii împreună cu doi colegi de clasă, lucram pe dezvoltare de software web-based în Tallinn. Skype, care a pornit tot acolo, abia începea să fie recunoscut internațional. Existau o grămadă de idei și de proiecte interesante, fără prea multă competiție. În același timp, lucram la diferite proiecte de design grafic, în urma cărora am ajuns să studiez design în Tallinn și Edinburgh. În ultimul an de facultate eram consultant pentru un nou proiect de master în design interactiv și lucram la o platformă de planificare urbană web-based pentru EXPO 2010 în Shanghai. Cam tot pe-atunci am început să fiu interesat de designul interactiv computațional, care părăsește cunoscutul desktop și se dizolvă ubicuu în jurul nostru. Așa am ajuns să studiez la Interface Cultures Lab din Austria și la Institute of Advanced Media Arts and Sciences, în Japonia.

Cum te raportezi la universul www?

Internetul e din ce în ce mai conectat la tot ce facem, aduce noi oportunități, cât și diferite implicații.

Cu un număr din ce în ce mai mare de senzori, algoritmi și interfețe automate, ne aflăm deja în fața unei situații în care e de importanță crucială nu doar să căutăm soluții cât mai eficiente, ci și să ținem cont de modul în care proiectăm aceste sisteme care ne schimbă cultura.

Tuturor ne place să ne uităm la oamenii de pe stradă. Ce anume te-a fascinat pe tine la viața trotuarelor?

Am avut ideea acestui proiect acum mulți ani. Inițial mă interesa să studiez cum fiecare loc se simte într-un fel anume. Chiar și cele care nu au niște trăsături caracteristice bine definite emană un anumit sentiment. În ziua de azi, diferiți parametri cum ar fi zgomotul sau nivelul de poluare fonică sunt adunați folosind senzori și algoritmi. Complexitatea lumii e distilată și redusă la forma unor date discrete, în care contextul și însemnătatea se pierd. Așa că am căutat să surprind trăsăturile caracteristice locurilor, în același timp ținând cont de context.

Care a fost procesul din spatele construcției proiectului Street-Scape?

Mișcarea de pe străzi e surprinsă cu un aparat foto, apoi randată cu un software personalizat, ce folosește binecunoscuta metodă de time slicing folosită inițial la aparatele foto panoramice în secolul al XIX-lea. Aspectul unic al Street-Scape e time mapping-ul precis care randează oamenii ce se deplasează la o viteză normală (5km/h) la proporții normale. Cei care se mișcă mai repede sunt mai subțiri, iar cei care se mișcă mai încet sunt măriți. Fiecare loc e surprins în circumstanțe similare în aceeași perioadă de timp, făcând posibilă comparația densităților și a altor parametri ce țin de locurile respective.

Au existat obstacole de care te-ai împiedicat în timpul procesului?

Au existat o grămadă de încercări și de erori de-a lungul procesului. Plasarea aparatului foto în zone aglomerate poate fi, de asemenea, destul de problematică.

Încotro crezi că se-ndreaptă strângerea de baze de date vaste, despre care se vorbește atât de mult zilele astea?

Există inițiative puternice în direcția folosirii datelor pentru optimizarea și extragerea valorilor maxime în ceea ce privește publicitatea targetată, crearea de produse și servicii personalizate, planificarea urbană, sau urmărirea penală. În viitorul apropiat, în care calculatoarele vor deveni din ce în ce mai ieftine, niciun domeniu nu va scăpa de cuantificare. Alături de dezvoltarea unor senzori si algoritmi din ce în ce mai eficienți, trebuie să existe o anchetă la fel de elaborată despre cum datele modelează lumea și care sunt implicațiile acestui lucru.

Street-Scape a fost proiectul tău pe 2012. Încotro ți-ai îndreptat energia de atunci încoace?

În ultimul an am lucrat la o serie de proiecte din proprie inițiativă, proiecte de cercetare pentru clienți industriali, cât și la finalizarea tezei mele de master la Interface Cultures Lab.

Unde îți găsești inspirația?

În cazul meu, inspirația vine atunci când lucrez la un proiect — un lucru duce la altul.

Simți vreodată că ai parte de-un conflict la nivelul celor două sfere ale creierului?

Cred că mai degrabă se completează una pe cealaltă decât să intre în conflict.

jaak

Expoziția are loc între 6-29 martie la Victoria Art Center și este organizată de asociația AVmotional, București și Interface Culture Lab, Linz, cu suportul Universității de Artă și Design din Linz, Ars Electronica Center, Linz și Forumului Cultural Austriac, București. Mai multe detalii despre eveniment aici.

Comments are closed.